.png){kind=small}
Monumente de arhitectură
„Aici, la Vaslui, curtea, băile, locurile de plăcere sunt toate ale lui Ştefan vodă, precum şi mândra şi superba biserică cu o elegantă cupolă peste măsură de înaltă. Totul în ea, de jur împrejur, e numai bolţi şi arcuri, pe care sunt picturi şi chipuri ale tuturor sfinţilor...” (Paul de Alep – 1653)
Monumentele de arhitectură ale Vasluiului se integrează în mod firesc dimensiunilor spirituale ale urbei, ele etalând un plus de originalitate în ansamblul valorilor istorice şi artistice. Marca lor stilistică inconfundabilă şi raportarea la toate influenţele arhitecturale din jur au permis ridicarea unor construcţii extrem de sugestive, pline de nobleţe moldavă.
Mărturii elocvente ale patrimoniului cultural naţional, monumentele de arhitectură din municipiul Vaslui constituie comorile sale cele mai de preţ, căci ele reflectă spiritul creator al locului. Astfel, caracterul său de reşedinţă domnească temporară şi de fostă capitală a Moldovei Meridionale este bine ilustrat de vestigiile ansamblului arhitectural „Curţile Domneşti” (de la sud de Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”) – construcţie voievodală din 1435, refăcută şi dezvoltată de Ştefan cel Mare, ce cuprindea palatul domnesc, locuinţele curtenilor şi alte construcţii auxiliare (ateliere meşteşugăreşti, grajduri, zid de incintă, turnuri de strajă şi apărare etc.). Totodată, importanţa strategico-militară a urbei în veacul al XV-lea este evidenţiată de cetatea de pământ din „Dealul Paiului” (la 2,5 km S-V de oraş).
În cadrul arhitecturii civile urbane, o pondere însemnată o au clădirile care însumează întreaga evoluţie a vechiului târg şi a plăcutei sale vieţi de altădată. Între acestea, se înscriu cu precădere:
- clădirile cu destinaţie rezidenţială (casele marilor boieri, proprietari, oameni de seamă ai urbei) realizate în stil eclectic, cu predominante elemente neoclasice: „Ghica” (ridicată înainte de 1890, de logofătul Constantin Ghica şi de soţia sa, Elena; azi grădiniţă), „Mavrocordat” (construită de Gh. Mavrocordat, la 1892; azi Palatul Copiilor); „Dr. Mihai Popescu” (1891), „Iacob-Tiron” (sec. XIX), „Av Peride” (sf. sec. XIX – încep. sec. XX, azi sediul PSD), „Irina Luchian” (1901), „Ornescu” (1912, azi grădiniţă), „Dr. A. Teodoru” (1920), „Petru Irimia” (1920), „Sima” (1921), „Av. Mihai Negură” (1922), „Precup” (1922), „Mogoş” (1925), „Mădârjac” (1928) şi „Filipiuc” (1933)
- sediul judecătoresc: Palatul Justiţiei Vaslui (1886 – 1891, fostul sediul al Tribunalului Vaslui)
- instituţiile de învăţământ: Gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” (1893, azi Şcoala nr. 3), Şcoala Profesională de Fete (1898) şi Şcoala Normală de Băieţi (1926, azi Spitalul TBC)
- unităţile spitaliceşti: Spitalul Israelit (sfârşit sec. XIX – încep. sec. XX), Vechiul Spital (finele sec. XIX – încep sec. XX), Dispensarul TBC (1926) şi Secţia Pneumoftiziologie (1926)
- ansamblurile stradale: str. Ştefan cel Mare (mijlocul secolului XIX – începutul secolului XX) şi str. Mihail Kogălniceanu (sfârşitul secolului XIX – prima jumătate a sec. XX)
- ansambluri cu caracter funerar: Cimitirul Evreiesc (1890), Cimitirul Ghica-Şubin (sec. XIX – XX, unde sunt înmormântaţi descendenţii postelnicului Constantin Ghica, ofiţerul rus Pavel Şubin şi soţia sa, Elena Ghica) şi Cimitirul Eroilor vasluieni din Războiul de Independenţă şi Primul Război Mondial, Cimitirul „Eternitatea” (sf. sec. XIX – prima jum. a sec. XX).
