.png){kind=small}
Lăcaşuri de cult
„Aici, la Vaslui, curtea, băile (...) sunt toate ale lui Ştefan vodă, precum şi mândra şi superba biserică cu o elegantă cupolă peste măsură de înaltă. Totul în ea, de jur împrejur, e numai bolţi şi arcuri, pe care sunt picturi şi chipuri ale tuturor sfinţilor...” (Paul de Alep – 1653)
Bisericile Vasluiului scot în evidenţă nu numai vechimea acestor locuri, ci şi contribuţia oamenilor din zonă la dezvoltarea arhitecturii româneşti. Dintre toate acestea, se remarcă Biserica Domnească „Sf. Ioan Botezătorul” – construită de Ştefan cel Mare la 1490, ca paraclis al Curţilor Domneşti (conform pisaniei originale de pe zidul actualei biserici). Deşi transfigurată de intervenţiile din 1820 şi 1914-1928, aceasta rămâne un monument reprezentativ al stilului clasic moldovenesc. Ea a fost construită din piatră, cu planul triconc şi cu pronaosul supralărgit, având un acoperiş tip şarpantă şi învelitoare din şindrilă. Plastica decorativă a faţadelor are arcaturi oarbe şi ocniţe din piatră sau cărămidă aparentă, discuri ornamentale smălţuite, dar şi elemente gotice din piatră profilată (soclul, contraforţii, ancadramentele uşilor şi ferestrelor cu arcuri frânte sau ogivale). Lăcaşul avea în interior fresce pictate ce redau scene din „Judecata de Apoi” şi „Iisus Pantocrator”. Din anul 1894, Gheorghe Ioanid a realizat o altă pictură murală. Biserica posedă mai multe icoane de valoare (una fiind pictată de Nicolae Grigorescu), argintărie şi cărţi religioase din sec. XVIII – XIX.
Impresionante prin frumuseţe şi simplitate sunt şi bisericile ortodoxe, unele din ele ridicate pe locul unor vechi biserici de lemn şi întreţinute de credincioşi: biserica „Adormirea Maicii Domnului” – fost metoc al Mănăstirii Uspenia (1628), construită de credincioşii Ciobanu Onilă şi Mihăilă din Vaslui, apoi închinată la Mănăstirea Zugravu de la Muntele Athos şi reclădită din piatră de către boierul grec Neculai Hagiu Chiriac şi nepotul său, Dumitru Castroian (1859 – 1860), fiind reparată complet în 1943; biserica „Cuvioasa Parascheva” (1937 – 1943) – ctitorită de mareşalul Ion Antonescu şi generalul Ion Răşcanu (primarul oraşului din acea vreme), sfinţită apoi de episcopul Grigore Leu al Huşilor; biserica „Sf. Nicolae” – construită de preotul Dumitru Lapteş, ca parohie a Cazarmei (1943); biserica din lemn „Sf. Constantin şi Elena”; biserica „Sf. Treime” (1889) – paraclis al Cimitirului „Eternitatea”; biserica din piatră „Sf. Petru şi Pavel” – în zona Cartier; biserica din piatră „Sf. Mihail şi Gavril” – de lângă Piaţa Traian, ctitorită de Adrian Porumboiu; biserica lipovenească (de rit vechi ortodox) de lângă Şcoala nr. 5; biserica nouă de rit vechi; biserica din lemn de stil vechi „Sf. Andrei” (cartierul Delea); capela şi biserica „Izvorul Tămăduirii” din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă; bisericile de la Gura Bustei, Poduri, Rediu, Bahnari, Brodoc şi Moara Grecilor; capela Penitenciarului.
Alte culte religioase sunt reprezentate prin: biserica romano-catolică „Sf. Apostoli Petru şi Paul” – construită în 1934, pe locul unei vehi biserici de lemn (1626), biserica baptistă „Betel”; biserica adventistă „Maranata”; biserica penticostală „Eben-Ezer”; casa de rugăciune „Martorii lui Iehova”; casa de rugăciune baptistă; case de rugăciune evanghelice (2); sinagoga (de cult mozaic) ce datează din 1870.
